Prezentare Locala

Poziție Geografică

Comuna Adincata, Judetul Ialomita, este asezata in partea de N-V a judetului, la confluenta raurilor Prahova si Cricovul – Sarat. Se compune azi din doua sate: Adincata si Patru – Frati, avand o populatie de 3116 locuitori.

Adincata se afla pe limita de Nord a liniei marei campii a Baraganului, la o distanta de 37 km de orasul Ploiesti, 20 km de Urziceni si 59 km de Bucuresti. Are ca vecini localitatile: la Est comunele Salciile (judetul Prahova), si Jilavele (judetul Ialomita), la Vest comuna Brazi si satul Maia (judetul Ialomita), la Nord comuna Ciorani (judetul Prahova), iar la Sud satul Patru Frati. Toate aceste localitati sunt situate la distante de 5-7 km de comuna Adincata si sunt legate intre ele prin drumuri comunale si judetene, nemodernizate. Pe laturile de Vest si Sud, satul este udat de apele raurilor Prahova si Cricovul Sarat. Albia raului Prahova pe teritoriul satului nostru este umbrita de o padure de plopi si salcie. In partea de Est se afla lacul cu apa sarata Rodeanu, cu o suprafate de cca. 15 ha. Acest lac este lipsit de vegetatie si de populatie acvatica. Din primavara pana in toamna pe suprafata lacului se vad mici palcuri de lisita si rate salbatice. In ultima vreme locuitorii satului nostru cat si din satele vecine folosesc namolul acestui lac in bolile reumatice.

In partea de Sud a satului, la o distanta de 2 km, se afla padurea comunala „Coltea”, cu o suprafata de cca. 30 ha.
Pe latura de N-E a comunei trece calea ferata Ploiesti – Urziceni, obiectiv cu implicatii deosebite in viata locuitorilor de aici.

Din punct de vedere administrativ comuna Adincata apartinea de la intemeierea ei si pana in toamna anului 1950, judetului Prahova. Dupa prima reforma administrativa, din anul 1950, comuna noastra a trecut la raionul Urziceni, care pe rand a facut parte din fostele regiuni Ialomita si Bucuresti. In anul 1968, in urma organizarii administrative a teritoriului tarii noastre, comuna Adincata a fost trecuta la judetul Ilfov. In anul 1981, in urma noii reimpartiri teritoriale a judetului Ilfov, comuna Adincata face parte din judetul Ialomita, care are ca resedinta de judet orasul Slobozia.

Istoric

Cercetarile au ajuns la concluzia ca satul Adincata este o asezare relativ tanara, existenta ei nu depaseste varsta de 250-300 de ani.

Din istoricul manastirii Tirgusor, ctitoria domnitorului Vlad Tepes, aflam ca: „Mosia Orboiasca sau Rasani, sau Adincata se invecinea cu mosia lui Pan Negoiescu serdar, care se intindea pana in apa Prahovei si pe care o da in deplina stapanire manastirii numita mai sus, pe la anul 1731”. Nu se pomeneste nimic in acest document de existenta satului, insa din pisania bisericii vechi aflam ca inceputul constructiei ei se situeaza in anul 1711. Pisania ce se afla inscrisa in firida pridvorului spune: „Aceasta sfanta Biserica a fost ridicata in 1711, iar acum in anul 1812 s-a pardosit cu piatra si s-a zugravit din nou, reparandu-se zidul si tavanul de sus cu banii adunati din cutia Bisericii si cu ajutorul unor locuitori prin staruinta epitropiei”.

Infiriparea satului este pusa pe seama unor pastori oieri din partile muntelui sau chiar din Transilvania care purtau turmele spre balta. Adincata aflandu-se aproximativ la jumatatea acestor distante, probabil ca aici acesti pastori oieri poposeau in drumul lor ba chiar intarziau mai multa vreme.

Din informatiile primite de profesorul pensionar Seremet Alecu de la batranul Vintila Stefan mort in anul 1969 in varsta de 98 de ani, aflam ca primele asezari se datoresc acestor ciobani, care si-au construit primele locuinte la punctul ce se numeste „Coasta”, in apropierea „Drumului mare” (soseaua nationala Ploiesti – Urziceni), la o distanta de aproximativ 4 km de asezarea de astazi.

Aceste informatii sunt demne de luat in consideratie, deoarece mosia Orboiasca sau Adincata, un teren de lunca ce se intindea pana la raul Prahova si Cricovul Sarat, oferea atunci conditii prielnice pentru indeletnicirea lor.
Profesorul Nicolae Simache in articolul sau „Legaturile economice, politice si culturale ale Prahovei cu Transilvania” afirma urmatoarele: „tot in transhumanta, mocanii cu oile din Tirguleni, Sacele, Satul Lung, Dirste, intemeiaza la marginea de Nord a campiei Tarii Romanesti o serie de sate ca: Ciorani, Adincata si Balta Doamnei”.

Numirile vechi ale satului

Din istoricul Bisericii vechi aflam ca la confluenta celor doua rauri amintite mai sus, pe la sfarsitul sec. al XVII-lea si inceputul sec. al XVIII-lea, cativa calugari veniti de la muntele Athos, construiesc in apropierea bisericii vechi pe o movila un mic schit. Acest lucru este plauzabil, deoarece terenul din jur, in suprafata de aproximativ 50 ha. s-a numit pana in zilele noastre „Calugareasca”.

Mica asezare ce se infiintase in jurul schitului s-a numit la inceput Rasani, dupa numele vesmintelor calugaresti, „rasa”. Oficial insa acest sat s-a numit Adincata si facea parte din clasa Campul Judetul Prahova. Aceste doua denumiri au continuat sa dainuiasca pana la cel de-al doilea razboi mondial, iar astazi numele de Rasani aproape a disparut cu totul. Intemeierea satului nostru o punem pe seama acestor primi pastori oieri care mai tarziu s-au asezat in jurul schitului calugaresc si pentru motivul ca aceasta indeletnicire s-a pastrat pana in zilele noastre. Sunt cunoscuti vestitii ciobani din familiile Rosu, Savu, Popa, Padiu s.a. care au pastorit turmele de oi ale diversilor boieri dar si cele proprietate a lor si care au transmis chimirul, toiagul si cavalul fiilor, nepotilor si stranepotilor lor.

Din istoricul vechii biserici mai aflam ca la 1711, cand i s-a pus piatra de temelie, satul Adincata sau Rasani se compunea din cca. 60-70 de familii. Ei isi aveau locuintele ingramadite in jurul schitului, la varsarea Cricovului in Prahova.
Actuala vatra a satului, consideram ca a fost trasata mai tarziu, deoarece biserica veche a ramas in marginea de N-V a satului, in imediata apropiere a raului Cricov. Avand o sosea centrala si ulitele laterale largi si simetrice, perpendiculare pe soseaua centrala, demonstreaza o oarecare pricepere a aceluia care a schitat locul pe care s-a dezvoltat satul nostru de azi.

Mai tarziu, oamenii din jumatatea de Nord a satului si-au spus „Coteni”, dupa singurul cot, ce-l facea soseaua principala, iar cei din jumatatea de Sud si-au spus „Podari”, fiindca se aflau in apropierea podului de lemn de peste raul Prahova.
Cu timpul, au mai venit si s-au asezat aici fie prin casatorii, fie datorita unor conditii de viata mai bune, oameni din satele vecine si mai vechi, din Ciorani, Salciile si Maia. Acest lucru este atestat de faptul ca si astazi sunt numeroase familii ce poarta numele de Salcianu, Cioraneanu, Maianu.

Felul cum a fost conceputa initial vatra satului nostru a dat posibilitatea dezvoltarii aici a unei asezari frumoase de ulite largi si trotuare pe de o parte si alta, astfel cei ce vin azi in Adincata nu au de spus decat cuvinte de lauda la adresa infatisarii ei.

In ziarul „Scanteia Tineretului” din 5 noiembrie 1982, intr-un articol semnat de profesorul Ioan N. Chhitu, doctor in filologie, se face referire la numirea de Adincata. Sunt in tara noastra 15 localitati care poarta numele de Adincata, dintre care cele mai cunoscute sunt asezate pe teritoriile judetelor Constanta, Dolj si Suceava. In afara de acestea, toponimul Adincata mai poate fi intalnit in apropiere de Adam-Clisi, Botosani, Buzau, Dorohoi, Slatina, Brasov, Rosiori de Vede, Alexandria, Tirgoviste, Urziceni, Ramnicu-Valcea. In plus, se cuvin mentionate localitatile Adincata de Jos si Adincata de Sus din apropierea Craiovei, Adincata Mica de langa Viseu, Matiesti – Adincata (Buzau), Valea Adincata (Turnu – Magurele), precum si paraul Adincatei si Aduncatul (Dorohoi).

Dupa cum lesne se poate observa, numele de localitate Adincata, simplu sau in asociere cu un alt cuvant (adjectiv sau substantiv) il intalnim in foarte multe judete ale tarii, ceea ce atesta ridicata sa frecventa in toponomia romaneasca.
De unde provine acest toponim si in ce consta importanta sa pentru a dovedi – si prin aceasta – staruinta noastra de veacuri pe mandrele plaiuri romanesti?

In latina clasica exista adjectivul cu trei terminatii: aduncus – a – um, folosit frecvent cu sensurile de „incovoiat, stramb”. Prin extensie semantica (de inteles), a capatat acceptiunea mai larga de adanc, forma la care a evoluat si din punct de vedere fonetic (latinescul aduncus – daco romanul adinc). In latina populara si cu o ridicata frecventa in latina tarzie, termenul mentionat a dat nastere la un derivat verbal de conjugarea I-a: adunco – are -, cu forma de participiu pasiv: aduncatus – a – um cu intelesul, in ceea ce priveste toponimul de loc care a fost infundat, situat undeva la capat de drum, intre dealuri sau munti si mai cu seama prin vai.

Ce reszulta din aceste cateva precizari etimologice (legate de originea cuvantului)?
Toponimul Adincata este foarte vechi in limba noastra, dainuind inca din epoca latinei tarzii, ceea ce nu inseamna ca, din aceasta perioada dateaza toate asezarile care poarta aceasta denumire. Astfel cuvantul adincat, apare mai intai in Codecele Voronetian si apoi in Psaltirea Scheiana, iar in asocierea apei adincate il aflam in Psaltirea lui Coresi, una din primele tiparituri romanesti.